marți, 13 iunie 2017

TATĂL NOSTRU AL DACILOR – HAR TIOS.,PSALMII LUI ZAMOLXE

TATĂL HARULUI – TATĂL NOSTRU AL DACILOR
Tatăl Nostru , Tu Care Ai Locul Tău În Lumină ,
Sfânt Eşti Tu Şi Numele Tău …
În Cer Şi Pe Pământ , Aştept Darul Înălţării Tale In Mine .
Sfântă E Voinţa Numelui Tău În Mine – În Cer Şi Pe Pământ .
Primesc Darul Harului Tău În Fiecare Zi .
Dă-Ne Darul Luminii Tale Şi Azi – El e Pâinea Noastră În Fiecare Zi .
Harul Tău Să Ne Dea Puterea Sfinţeniei Sufletului ,
Dă-Ne Nouă Puterea Luminii Numelui Tău .
Tată Sfânt , Prin Puterea Harului Numelui Tău ,
Sufletul Nostru Cere Să Primească Binecuvântarea Luminii Tale ,
În Inima Întunecată Şi În Inima Care Întunecă .
Tată Sfânt , Aducem Mulţumire Focului Inimii Tale ,
Care Ne Duce Binecuvântati În Cerul , În Puterea Şi În Sfinţenia Ta . Amin
Rugăciunea “Tatăl Nostru” al dacilor era şi este spusă de Fiii Soarelui , în tăcere (în inimă) sau cu voce , atunci când fac “Salutul Soarelui” , cu faţa spre Soare , sau oricând doresc să intre – să stea în inima lor …….. rostiţi şi veţi vedea ce simţiţi la această rugăciune …
“Tatăl Nostru al dacilor – Har Tios” (care e transmis sub o formă mai simplă prin apostolii lui Isus Cristos) e scrisa în Limba Pientra ( “limba dacilor scrisă pe pietre”– care se găseşte şi azi în anumite temple ) .
Rugăciunea Tatal Nostru al dacilor ne este spusă – direct prin revelaţie de preotul lui Zamolxe – Vulfila (Cel care aude şi duce vocea zeilor).
Vulfila (este unul dintre Fiii Luminii şi ai Adevărului – preot Virachocias) cel care a plecat şi transmis învăţătura / iniţierile dacilor lui Zamolxe , dincolo de Lakhma – LohuMana ((… a dus-o în Germania , Danemarca , Finlanda , Irlanda din zilele noastre – care faceau parte din Dacia acum aproximativ 80.000 ani )), fiilor Luminii civilizaţiei zeilor Odin (Orin) şi armoniei lui –Lug .
În limba Română rugăciunea ne-a fost spusă de Zamolxe .
PSALMII LUI ZAMOLXE
– se cântă numai de către marele preot, o dată pe an, la sărbătoarea Intrării în lumină
I
Iată-mă, Zamolxe sunt eu , Stăpînitorul,
duh de pămînt şi lumină , Mai-marele
peste douazeci şi unu de rîuri de Soare curgînd,
peste douazeci şi unu de rîuri de Lună îmbraţişindu- se.
Bărbat peste bărbaţii mei credincioşi,
peste femeile credincioase: cădelniţare- n miresme,
lumină din lumină dedesupt şi deasupra.
Iată, înfloresc!Peste trupul meu veniţi herghelii
de cai înaripaţi, bouri şi toate rumegătoarele
şi paşteţi-mi iarba pieptului puternic,
îndestulaţi- vă din zorii şi înserările mele
şi-n rut faceţi dragoste, turme nesfîrşite
de dragoste peste cîmpiile de dragoste,
înfierbîntaţi ziua şi noaptea cu patimă.
Veniţi fiare şi copaci şi păsări
sub semnul meu şi întăriţi-vă firea:
dimineţile mele:culcuşuri pentru pui,
amiezile:leagăn pentru seminţe,
vulturi, cerul meu podoaba pentru aripi,
veniţi cu veghea voastră rotundă
şi rotiţi-vă: hora peste liniştea mea.
Preoţi, iată însemnele mele:
Înaltul peste adânc, Ziua peste noapte,
Duhul peste piatră şi carne, iar deasupra
Aura mea soare şi stele: sfânta pătrundere
Preoţi, îmbrăcaţi în aspre veşminte şi armele,
iată, intrăm în lumină: să bată clopotele
în iarba şi-n sângele fiilor mei
II
Iată-ma, Zamolxe sunt eu, nebiruitul
şi leg lumina de întuneric şi leg
întunericul de lumină, cu privirile
adun crugul aştrilor deasupra frunţii mele:
pentru fiecare om: o stea,
pentru fiecare copac: o rază,
pentru fiecare sălbăticiune: o noapte de spaimă.
Iata-mă, Zamolxe sunt eu, Taina
din taina adâncului, Lumina din
lumina cerului întins şi înalt
şi de jur împrejur tăcere şi flacără,
duh peste duhul vostru, limba
peste gurile voaste, putere
pentru sângele celor din mine porniţi.
Veniţi, copiii mei şi atingeţi-mi părul,
veniţi, fetele mele şi sărutaţi-mi buzele,
închinaţi-vă gândului meu pururea
iată sărbătoarea slavei mele, taine
şi har din mine izvorând pentru voi,
aici, pe valea de dragoste a cerului,
împreunaţi-vă şi văzduhul să ţipe, bucurându-se.
Peste trupul meu culcaţi-vă sângele:
frumoşii şi frumoasele fiecare pereche
un cer şi un pământ, taină din taină
eu în inimă şi căutare şi dor şi-mplinire,
fiii mei, ficele mele de dragoste şi de dăruire,
praznicul acesta din trupul meu pentru voi,
fecundaţi pământul, daţi-i sentimente şi seminţe
Iata-mă Zamolxe, sunt eu, Stăpânitorul
peste Soarele din mine, rotund,
peste Pământul din mine, rotund, legănat
între cele douăzeci şi unu de râuri din mine plecând,
din mine munţi şi păduri de putere,
câmpii de belşug şi purpuriile vinuri
şi păsări din părul şi umerii mei.
Peste râurile mele cine va îndrăzni?
În pădurile mele cine va pătrunde?
Câmpiile mele cine le va încurca?
Pieirea lor de la lumina mea!
Pieirea lor de la râurile mele!
Pieirea lor in câmpiile mele adânci!
Pieirea lor de braţele fiilor mei!
Veniţi copii la Muntele de taină: Kogaion,
în el puterea puterilor şi toate rădăcinile,
şi aurul şi fierul în adâncul adâncului,
şi vlaga celor plecaţi dintre voi,
veniţi la Muntele munţilor cu vârful în cer,
copii, lumina e a noastră în Marele Pisc,
veniţi cu arcul şi săgeţile şi toate sfintele arme.
Marele Zamolxe sunt eu, Nebiruitul
şi leg noaptea de zi , ziua de noapte
şi rod dau pământului şi femeilor
şi bărbăţie, din coapsele mele, bărbaţilor,
peste Kogaion, iata-mă: scânteietor!
Clopote sunaţi la marginea duhului meu:
Intrăm în lumina, în nesfârşita lumină!
Iata-mă, Zamolxe sunt eu, Stăpânitorul
peste cer şi pământ, Mai-marele
peste duhuri înţelepte şi cele de umbră,
iata-mă, Bărbat peste bărbaţii mei credincioşi,
har peste femeile mele credincioase,
între cele douăzeci şi unu de râuri: trup fără trup,
pentru toţi: apă şi aer şi foc.
Cetăţile mele, veniţi la Intrarea-n lumină:
toate drumurile s-au deschis
spre Muntele îndragostit calăuzindu-vă;
barbaţi ai trupului fără de moarte
împodobiţi-vă chipul, înarmaţi-vă braţele,
aşezaţi-vă-n suflet femeile şi toată obârşia,
veniţi, în mine timpul înfloreşte.
Sosiţi! Iată duhurile norilor de întuneric asteaptă
– dincolo de ei chipul meu de lumină!
Sosiţi! Pentru voi trupul meu şi toate cele cereşti,
pentru voi ierburi şi fructe şi păsări,
pentru voi pietrelor inimă şi zbor
sosiţi neînvinşilor, acum
ura săgeţilor voaste spre norii de ură
Iată, Zamolxe sunt eu, Stăpânitorul!
Intraţi în lumina mea, biruitorilor
iată, pâinea şi vinul şi mierea pământului,
luaţi-le, binecuvântate- s petru cetăţile voastre;
peste voi duhul meu pasăre orbitoare!
Nuntiţi-va trupurile!
Peste toate, şi-n toate sunt Eu! Bucuraţi-vă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu